Categorii
Literatura Uncategorized

De peste Prut, în literele Limbii materne

1 maria a.jpg

Înconjurată de păduri seculare cu triluri de păsări, cu izvoare murmurânde prin timp, cu livezi și vii, ponoare și vâlcele, vei vedea un deal ce se numește Dealul Crucii, din satul Valea Rusului, raionul Fălești.  Aici s-a născut poeta Maria Negoița – Popa, un loc semnificativ în care m-am născut și eu, un loc deosebit prin frumusețea naturii și rodul doldora al viilor și livezilor de aici. Dealul Crucii,  așa l-au numit  cu mulți ani în urmă  strămoșii și locuitorii  din acest sat, adică așa se numea o parte de sat  și tot pe acest loc  trăiau mulți oameni  printre care era și casa lui Grigore și Ana Popa, părinții unde astăzi locuiește poeta Maria Negoița-Popa.

Acesta a fost și rămâne în sufletul poetei cel mai sfânt loc din  viața ei unde și-a petrecut copilăria. Aici, pe Dealul Crucii s-a născut și Poezia, care Dumnezeu a înzestrat-o nu numai cu Darul scrisului, ci și cu darul de a cânta și de a picta. Izvorul de lângă livada roditoare a cireșilor au învățat-o să cânte,  lumina de  pe Dealul Crucii i-a înălțat privirea spre Cer și i-a turnat în ochi  literele limbii materne ca să scrie poezie și tata, plugar fiind  de-o viață i-a dat în mână spicul pâinii, îndemnând-o să picteze viața  viitoare. Mama i-a dat credința, blândețea și bunătatea ca mai  apoi s-o transmită fiicei  Ana-Maria ca să-i urmeze drumul artei  în pictură, iar feciorului Grigore i-a dat credința ca să urmeze Seminarul de Teologie Ortodoxă și Academia de Teologie.

Picturile și cântecele i-au adus mari succese în viața ei, iar la poarta poeziei demult bate și tot bate, dar nimeni nu i-a deschis,  fără decât ziarul raional ”Patria mea” și ziarul „Izvorul credinței” al Mănăstirii „Sf.Apostol Andrei” unde și-a publicat și mai publică și  azi versurile ei. Pentru prima oară am surprins-o la o sărbătoare  în satul meu natal, unde a recitat atunci din creație proprie și am  rămas copleșită de versul ei. Atunci i-am deschis poarta poeziei, spunându-i că are o poezie superbă și merită să facă și o carte.

Timiditatea ei din ochi mă privea adânc și atunci în licărul ei i-am aprins curajul prin superbul recital de versuri care l-a prezentat la acea Sărbătoare a Familiei, la cea de-a VII-a ediție. Lecturând manuscrisul ei de poezie și cititorul va rămâne surprins  de poezia scrisă cu mult suflet și dragoste pentru: Dumnezeu, mamă, tată, satul natal, limbă maternă, discipolilor ei – elevii care le lasă un testament al vieții, Neam și Țară, casa părintească,  dragostea față de copiii ei și cei orfani, cântare medicilor care fac minuni pentru sănătatea oamenilor… În creația ei  pune cel mai mult accentul pe sufletul omului, care azi  are nevoie ca niciodată de rugăciune, liniște sufletească, intercalând  în cele șapte virtuți creștine calea piciorului de mâine al omului”. Raisa PLĂIEȘU, scriitoare, Republica Moldova

 

Tăcerea Domnului, vede universul nemuririi,

Tăcerea Domnului, naște cascadele minunii,

Tăcerea Domnului, e veșnicia luminii,

Și-nveșnicește credința în ziua de mâine.

Tăcerea Domnului, ne spune totul,

Tăcerea Domnului, e ca un clopot.

Și tace Domnul, tace… creând viitorul…

Cu picături de muzică, de cuvinte, de dans,

Cu picături de culori, de forme, de compoziții…

Până răsare comoara de vis, cu multă  credință.

 

Frumosul la maica mea

 

Prima dată am văzut frumosul la maica mea,

Când în oglindă se uita, și părul lung și-l pieptăna,

Vai, ce frumoasă mai era măicuța mea!

Cu ochi de vis pătrunzători,

Cu buzele în roz de  flori,

Cu glasul de privighetori,

Cu sufletul blând de viori,

Cu gânduri preacurate-n zori,

Cu zâmbetul de catifea,

Măicuța mea, frumoasă stea.

Mereu în juru-i ne-aduna,

Și ne vorbea, ne asculta,

Ne mângîia, ne ocrotea,

Măicuța mea, frumoasa maica mea.

 

Copiilor orfani

 

Copiilor orfani să li se dea totul

Ce e frumos, ce-i bun, ce e  sfințit,

Cu sufletul curat să dăruim,

Acelora copii cu-amar destin,

Un soare, o credință, o putere,

O speranță și o mângâiere.

Copiilor orfani să li se dea totul,

Căci inima le este suferindă

Și sufletul mereu e-ndurerat,

Iar ochii lor cu lacrimi de durere,

Mereu sunt triști, mereu sunt disperați.

Copiilor orfani să li se dea totul,

Chiar dacă mai greșesc vreo-dată-n viață.

Dar țineți minte, o greșeală poate,

E-o lecție, căci n-au știut ce fac.

Acești copii știu bine ce e viața

Căci trec mereu prin greutăți și chinuri,

Mereu în gând stau numai cu speranța,

Că poate totuși s-a- ndulci pelinul…

Copiilor ce au părinți în viață,

Să li se dea și lor totul cu plinul

Dar niciodată să nu uite

Că-n viață sunt și coborâșuri și urcușuri  multe.

 

Inima poetului 

 

În inima poetului se aud dangăte de clopote creștine.

În sufletul poetului, cântece cu rugă spre lumină,

În ochii poetului se vede țara întreagă,

În ruga poetului – cuvinte ce nu mai cad pradă.

În lacrima poetului – soarele veșnic,

În zâmbetul poetului – chemarea spre glie,

În degetele poetului – șoaptele luminii,

Și toate acestea îl ajută să scrie,

Cu dăruire de sine, cu răbdare,

El ne cheamă, ne roagă, ne-ndeamnă,

Pentru pace, izbândă, iubire,

Să citim împreună versuri Divine.

 

Te-am căutat

 

Te-am căutat pe strunele viorii,

Dar nu-ți știam lumina-ți orbitoare

Și nu-ți știam nimic din ce erai,

Și-n eul meu de patimă și dor,

Privirea ta m-a fulgerat ușor.

Și glasul tău de frunze și de dor,

Mi s-a topit în sânge și în trup,

M-ai otrăvit, dar nu îmi pare rău

Căci n-aș putea din mine să te rup.

Sunt plină de scântei și muguri dând în rod,

Sunt cea mai înflorită, dar nu în smoc privită,

Sunt ceea ce eu sunt, cu dor și legământ,

Din dragoste te port mereu în gând.

 

Avem nevoie de cuvinte

 

Avem nevoie de cuvinte,

Spuse din suflet cu mult har,

Cele mai bune și mai calde,

Purtate-n gând, și spuse-n dar.

Cuvinte simple, cuvinte sfinte,

Ce izvorăsc din omenire,

Sunt  pierle rare, nestemate,

Ce se revarsă într-o carte.

Cu-nțelepciune și lumină,

Cu dragoste și bucurie,

Cu sufletul curat și bun,

Rostind cuvântul drag, străbun,

Mereu cu dor noi ne iubim

Cuvântul sincer și  sublim.   Versuri de  Maria Negoița –  Popa

 

 

 

 

 

 

2 răspunsuri la “De peste Prut, în literele Limbii materne”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s