Categorii
Aeternum Diverse Uncategorized

Nea Ilie

+ ilie.jpg

 

De vreo câteva săptămâni  a plecat să se odihnească pe infinitele hectare ale lumii de dincolo una dintre cele mai chinuite ființe care au populat lumea  unei generații, figura  distractivă, clamatoare în van, stârnind mila și disprețul oneștenilor:Nea Ilie.

Pe vremuri, Nea Ilie nu era nici pe departe obiectul curiozității și al observațiilor de ordin moralizator, exemplu oferit școlarilor indolenți sau supărător de  energici. Tâmplar priceput, capabil să execute lucrări de finețe, șef într-o rentabilă cooperativă  meșteșugărească, având  sub ascultare ucenici promițători, prieten la cataramă cu notabilitățile orașului, Nea Ilie era cineva. Intrarea sa în vreun restaurant, fie de lux, la ”Intim”, fie mai modest, la ”Viața Satului” sau ”Vatican” (de fapt ”Miorița”, adică Pensiunea ”Alexandra” de astăzi), intrarea sa, zic, era o sărbătoare. Nu oricine stătea la masa tâmplarului – boier, unde subiectele de conversație depășeau rutina cotidiană. Când era cu chef Nea Ilie expedia cu vocea lui sonoră câte o vorbă de duh care înveselea tot localul. Generos, trimitea  sticle de vin sau halbe de bere la mesele clienților mai amărâți, câștigând simpatia  privitorilor ce aveau grijă să povestească mai departe despre  gesturile nababului.

În vara anului 1982, plimbându-mi bebelușul  în vârstă de doar o lună, prin parc, am fost oprit de un domn prezentabil în costumul său impecabil  și cămașa concurând  albul zăpezii, care a pus alături de copil o bamcnotă, nu oarecare, justificându-se prin precizarea că era 20 iulie, ziua sa de nume. M-am bucurat și pentru bani, dar mai ales pentru faptul că marele  Nea Ilie mă remarcase pe mine, un modest oneștean…

Apoi, pentru Nea Ilie ”vremea și-a ieșit din țâțâni”. Realitatea a intrat într-un ciudat patinaj,  lichidele protocolare au devenit licori terapeutice, vorbele de duh au ajuns bombăneli pe care nu le mai asculta nimeni, lucrărilor unicat în lemn le-a luat locul reparația somierelor desfundate, atelierul dichisit a fost înlocuit cu asfaltul cenușiu din fața casei. Deși ecoul revoluționar al  anilor 90 se stinsese de mult, Nea Ilie  se posta de unul singur în fața  Primăriei Vechi strigându-și lozincile și doleanțele, fiind privit cu mirare și plictiseală de trecătorii preocupați de coșul zilnic. Geometria percepției meșterului iscusit de altădată a fost înlocuită cu ridicole fantezii. În plin centru  al orașului Nea Ilie  și-a ridicat o casă, vorba vine, ciudată, folosind materiale de adunătură. În vreme ce în jur lumea prospera construind vile, pensiuni, garaje, depozite, Nea Ilie se întorcea la  vremurile patriarhale: tăia lemne în plină stradă, făcea focul la o sobă improvizată, ca la țară, aducea apă de la ”izvor” (cișmeaua din intersecție).

Adunase ”o claie de câini”, singurii tovarăși care-i mai rămăseseră. Îi despăduchea în văzul lumii care se strâmba de râs. Fără a avea curent electric, fără vreo sursă de căldură, parterul casei (căci la etaj bătea vântul prin găurile care-i țineau loc de geamuri) devenise  un depozit  de gunoaie, proprietarul contractând și ”boala săracului – lipit” , ce crede că se poate  îmbogăți inspectând pubelele. Din când în când îl vizita un călugăr, figură familiară a orașului, care, probabil îi mai alina suferințele cu ceva de mâncare sau o vorbă bună. Ultima treaptă pe care a ajuns Nea Ilie a fost parapetul unui magazin de pe Bulevardul Oituz, de unde întindea  o mână rugătoare trecătorilor. Dar formula ”Dăruiește și Dumnezeu îți va da înzecit” nu a funcționat.

Se  spune că Nea Ilie a fost înmormântat cu onoruri militare pentru că ar fi primit nu știu ce distincție în anii comunismului. Dacă este așa, înseamnă că viața lui s-a încheiat cu încă o situație paradoxală: democrația românească, ajunsă la serioasa vârstă de 30 ani onorează eroii dictaturii, pe care are iluzia că a expediat-o de mult în neant.    D. Cireșeanu, foto Deșteptarea

 

7 răspunsuri la “Nea Ilie”

Gotschik Roland- Henrick:Tâmplar, meseriaș foarte bun … și-atât! L-am cunoscut de mic copil, din anii 60, stăteam în același bloc! Erau celebre bețiile și scandalurile pe care la isca des, din orice! Rar l-a auzit cineva vorbind altfel decât răstit şi scrâşnind din dinţi! Avea o fată care după o vreme a dispărut din peisaj! Zice-se că avea şi un băiat! Oricum nimeni nu a reuşit să se apropie de el, tot timpul era încordat, nervos şi pus pe ceartă! Poate dincolo să-şi găsească liniştea! Încercaţi să nu-l faceţi erou, că n-a fost!În rest, de mortus… !

Apreciază

”Turnirul comentariilor” la Amprenta de Onești

Laurentiu Turcu Cine este acest om de face-ți atâta vâlvă ? Îl știu și eu ei și ???

Delia Rusu Laurentiu Turcu un om care a trăit în condiții sub limita umanității între oameni si cu asta am spus tot

Laurentiu Turcu Delia Rusu ai numărat vreo dată câți sunt în această situație și mult mai …. ca acest Ilie

Delia Rusu Sunt convinsă! Nu toti suntem norocoși sa se mai uite copii la noi Sau sistemul ! Dar dacă fiecare am ajuta putin aproapele nostru poate lumea ar fi mai bună

Delia Rusu Eu vorbesc despre ca mi-a fost vecin si stiu exact situația si e foarte trist cat de inumani am devenit ! Cu mine a fost mereu politicos , a mulțumit pentru orice a primit si nu cerea niciodată

Laurentiu Turcu Delia Rusu am înțeles ca-i plăcea spiritul mai mult decât normal , avea o căsuță în buricul târgului, ar fi fost un tâmplar bun probabil avea și o pensie el și-A ales soarta asta au murit oameni adevărați în acest târg și nu sa mai scris atât. O zi bună !

Delia Rusu Laurentiu Turcu in conditiile in care nu ai căldură, lumina se incalzea si el cu 50 de ceva ! Hai sa arunce cu pietre cel fara de păcat si sa fi-mi mulțumiți că nu am trăit în pielea lui

Doi Moscu Laurentiu Turcu Dumnezeu sa-l odihneasca , dar de ce promovati betivi si oameni dereglati psihic? De ce nu l-ati ajutat sa se faca bine cand era in viata??? Numai in Romania poti vedea asa ceva…

Delia Rusu Am fost vecina lui , si-a iubit animalele si cand primea de mâncare le dădea prima dată lor , primăria nu l-a ajutat cu nimic doar i-a vanat casa , avea o pensie de 300 de lei și trăia din mila oamenilor, a primit un pat i l-au furat ; la -30 de grade dormea pe scaun într-o plapumă primita incalzit de cainii lui pe care i-a luat primăria! Faza cu înmormântarea cu onoruri a fost o bătaie de joc , cine si-a permis sa isi bate joc de un om care a trăit în condiții sub limita umanității, a fost ingropat de o persoana particulara si a doua zi primăria era deja în casă lui ! Multumea pentru tot ce primea și niciodată nu si-a pierdut încrederea în D-zeu, altii in locului lui nu eram de mult ! Asta e umanitatea de care dam dovada, era nervos si sceptic da ; pentru ca toti ii dădeau târcoale sa ii ia casa , dar era respectuos cu oamenii care il ajutau si multumea mereu

Liliana Gondos Delia Rusu gresit îmi pare rău sa va spun sa sunteti informat a gresit

Delia Rusu Cu ce sunt informată gresit ?

Liliana Gondos A primit ajutor de la primărie . Pensia era de 79 lei o indemnizație socială iar de înmormântare s-a ocupat una dintre fiice ajutată financiar de catre patroana presiunii Alexandra

Delia Rusu Eu stiu in ce conditii a trăit il vedeam zilnic , fara apa , fara căldură fara usi si fara geamuri la -40 de grade

Delia Rusu Si cu asta am spus Tot!

Apreciază

Pensiunea Alexandra:Îi mulțumesc bunului Dumnezeu că am putut să îi fac o înmormântare atit de frumoasă ca la orice și ce creștin. Îi mulțumesc preotului Pascu că a fost alături de mine ! Dumnezeu să îl odihnească în pace !

Apreciază

Nikos Dzali Skourtou:O poveste spusa frumos..Dar o poveste romanțată.Îl stiu pe nea Ilie tapițerul,lega dormeze,le tapita..Vorbea tare oriunde pe stradă,uneori fără noimă,înjura in timp ce iti dadea bună ziua dacă l suparai..In mod clar nu avea toate țiglele pe casă.Odata cu trecerea anilor a devenit un personaj..Cladirea ridicata de el in buricul targului contrasta cu restul peisajul..nea Ilie imbatranit si murdar,incarcst de o crusta neagra,cersea si se certa cu cânii vagabonzi,singurii care probabil întelegeau ce spune.Un personaj trist,o imagine decadenta a meseriașului îmbetivit.Romantarea acestui personaj este o temă de compunere si atât.

Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s