Notre Dame din Paris

”15 aprilie  2019 – De Ziua mondială a artei, de ziua nașterii marelui patron Leonardo da Vinci, de ziua scufundării Titanicului, în ziua morții lui Abraham Lincoln… arde Catedrala Notre Dame din Paris. Se fac cenușă opt  secole de istorie. Un loc în care în secolul al XIV-lea se definitivează construcția, un loc care a fost prădat în timpul Revoluției Franceze, o bijuterie în  care a fost încoronat Napoleon Bonaparte, o catedrală care a supraviețuit celor două conflagrații mondiale sângeroase, tendințelor de distrugere ale naziștilor. Ar plânge și Victor Hugo cu tot cu acel cocoșat de la catedrală, despre care citeam în copilărie.
Vorbind despre vitralii, trebuie să amintim de cele trei roze ale catedralei, care reprezintă una din marile opere de artă ale creștinătății. Roza de sud, numită și La Rose du Midi, este un dar din partea regelui Ludovic al IX-lea al Franței și este consacrată Noului Testament. La începutul Paștelui catolic… Salt în istorie până la 15 Aprilie 2019, când Catedrala Notre Dame din Paris este mistuită de flăcări… Incendiul a izbucnit la ora 19:00 ora Franței…din neglijență, din dorința de a restaura, din…am rămas fără cuvinte …” – scria un ziarist  francez  după ce focul a cuprins această catedrală.

Presa franceză și cea internațională a  semnalat că  ”dacă flăcările au devastat, luni, 15 aprilie 2019, o parte substanțială a Catedralei Notre-Dame de Paris, multe comori liturgice, artistice și arhitecturale au fost salvate de la foc…”

„Pădurea”: ​​pierdută

„Pădurea” este porecla dată tâmplăriei de stejar a catedralei, o bijuterie de arhitectură medievală datând din opt secole, care nu a fost vizibilă pentru vizitatori. Acest cadru imens (o sută de metri, treisprezece în naos, de zece metri înălțime), instalat în jurul anului 1220, consta într-o încurcătură de grinzi, fiecare venind dintr-un alt copac. Nu mai puțin de 21 de hectare de pădure au fost necesare pentru construcție. În timp ce unele dintre transepte și grinzile de turn au fost schimbate în timpul renovărilor la mijlocul secolului al XIX-lea, alte grinzi din secolul al XIII-lea erau încă la locul lor. „Pădurea” a fost complet devorată de flăcări în timpul incendiului. Trecerea transeptului și o parte a transeptului de nord s-au prăbușit.

Săgeata: pierdută

Turnul era un fel de turn care se ridica în centrul catedralei și culminea la 93 de metri deasupra solului, sprijinindu-se pe cei patru stâlpi ai transeptului. Această săgeată a fost înființată în 1859, în timpul renovării conduse de arhitectul Viollet-le-Duc. La baza ei erau statuile monumentale de cupru ale doisprezece apostoli și reprezentanții celor patru evangheliști. La vârf, un cocoș de metal, gândit ca o „fulgere spirituală” care îi protejează pe credincioși, a adăpostit trei relicve (unul din cei șaptezeci de spini ai Sfintei  coroane a lui Hristos, o relicvă a Sfântului Denis și a Sfântului Genevieve). Deoarece  pătratul de plumb care acoperă structura de stejar a spirei a fost foarte uzat,  a fost nevoie de renovări majore, ce  au fost inițiate în 2018.

Focul a provocat prăbușirea completă a spirei și aproape o anumită dispariție a cocoșului și a celor trei moaște. Pe de altă parte, cele șaisprezece statui de bronz au scăpat limpede de  la dispariție: ele  au fost îndepărtate  în săptămâna precedentă izbucnirii incendiului și au fost trimise la Dordogne pentru restaurare.

Structura, fațada și turnurile: salvate

Potrivit Ministrului Culturii, Franck Riester, „structura principală” a lui Notre-Dame a fost salvată de foc, deși pompierii continuă să evalueze rezistența clădirii pentru a preveni eventualele prăbușiri. Cele două turnuri și fațada catedralei au fost cruțate de flăcări. De asemenea, a scăpat  de flăcările  focului cel mai mare clopot din Notre-Dame,  ce  este amplasat în turnul de sud. Melcat,  cu mai mult de trei sute de ani în urmă,  acest clopot cântărește peste 13 tone și rezonează pentru festivalurile catolice și la evenimente majore, cum ar fi moartea papei sau alegerea unui nou pontif.

Coroana de spini: salvată

Și Coroana sfântă, care  este cea mai prețioasă relicvă a Notre-Dame de Paris, a scăpat de incendiu. Ea conform credinței catolice, reprezintă simbolul regatului lui Hristos, fiind  pe capul lui Iisus cu puțin timp înainte de răstignirea sa.  Inițial,  coroana compusă  din șaptezeci de spini, care au fost distribuite treptat și împrăștiate în jurul lumii, a fost  alcătuită  dintr-un inel de rushes, adunat în fascicule țesute cu  fire de aur, cu un diametru de 21 de centimetri. Păstrat din anul 1896 într-un tub de cristal și aur, acest inel a fost prezentat credincioșilor din Notre-Dame din Paris în prima vineri a lunii aprilie! Coroana Sfântă este  cea mai prețioasă relicvă a  Catedralei Notre-Dame de Paris,  ce a fost salvată de la acest incendiu. Și  Tunicul lui Saint Louis a fost  salvat, el fiind o îmbrăcăminte simplă, care, ca semn al modestiei și înlăturării, a  fost dăruită  în timpul ceremoniei de primire a coroanei sfinte,  a Regelui Franței, Louis IX în  anul 1239.    Amprenta de Onești

Publicitate