SPORT Judecata … de apoi !

După genul dramatic prăbuşit peste minţile absolvenţilor de gimnaziu la evaluarea națională, vineri 21 iunie se abătu peste inimile microbiștilor sfertul dramatic. Nici măcar academic, ci unul interzis cardiacilor, dramatic prin evoluție, dar cu ”happy end”. La Cesena ”frumoșii nebuni ai fotbalului românesc” ne-au dăruit clipe după care tânjim de prea mulți ani. Puștii lui Rădoi au marcat Angliei 4 goluri în doar 15 minute și asta după ce cu 3 zile înainte o mai făcuse o dată și în poarta urmașilor lui Prosinecki. Victoria împotriva croaților a sunat parcă a revanșă a fiului Ianis pentru eliminarea tatălui Gică Hagi, cu 21 de ani înainte. A fost un meci al inteligenței în care rolul decisiv l-a jucat jucătorul cu cel mai ridicat IQ din naționala noastră, tânărul care anul trecut a luat bacalaureatul cu a doua medie pe liceu (8,81) ! De unde se vede că la nivel înalt îți mai trebuie și altceva nu doar pregătire fizică și talent. La 2-1, atunci când rivalii ne subordonau, cel mai defensiv dintre închizătorii noștri avea să intercepteze o minge la marginea careului advers și după un dribling de coordonator urma să înscrie cu un șut de atacant rasat ! Cu această combinație de fotbalist complet, Băluță a liniștit practic apele destul de tulburi (la un moment dat) ale acelui meci. Trebuie totuși evidențiată întreaga echipă, chiar dacă golul croaților a fost parabil, iar Man și chiar Pușcaș au părut puțin mai lenți decât în preliminarii. Altfel, Radu (ce bine i-ar mai prinde 3-5 cm în plus!) a avut câteva reflexe uluitoare părând o combinație perfectă de Lobonț și Prunea.
Dar ce s-a întâmplat în meciul cu britanicii avea să depășească cu mult imaginația noastră. Am învins Anglia într-un moment de vârf al insularilor: semifinalista modialului rusesc, de anul trecut și țara care a dat toate cel 4 finaliste ale cupelor europene de anul ăsta și, nu în ultimul rând, campiona mondială din 2017 de la U20 ! După prima jumătate de oră în care doar egoismul lui Ivan și apatia lui Man ne-au privat de reușită, a urmat un final de primă repriză infernal. Frumoșii noștri (ce dispunere superbă afișează la imn!) au picat fizic, ca și în partida anterioră, și doar imprecizia englezilor și vivacitatea apărării noastre au păstrat tabela imaculată. De data asta nici pauza nu a adus o schimbare vizibilă în jocul nostru, britanicii sufocându-ne prin devieri dintr-o atingere și în regim de mare viteză, imprimând un ritm necunoscut jucătorului român ! Numai că flerul lui Rădoi avea să fie decisiv odată cu introducerile lui Coman și chiar Dragomir. Nestăvilitul Florinel face o jumătate de oră excepțională și prin inteligență (la penalty), curaj (golul 3) și clasă (ultimul gol) trimite ”perfidul Albion” acasă. Prin tupeul său, uneori chiar obraznicie, brăileanul crescut la academia ”regelui” aduce mai mult cu vitezistul Lăcătuș decât cu Dumitrescu (cum zicea chiar marele Gică). E clar că toată echipa merită laude nenumărate dar, pe lângă Coman, și de data asta Radu a fost imperial pe linia porții. La fel Ștefan și Pușcaș au excelat prin inspirație și dăruire, iar Ianis, deși nu a strălucit, a demonstrat că datorită execuțiilor sale (și nu a numelui purtat) rămâne adevăratul ”decar” al superbei sale generații.
La fel de limpede este că insularii ne-au evidențiat și punctele nevralgice. Am văzut de data asta un Cicâldău mai puțin inspirat și un Manea depășit destul de ușor de adversarul direct. Apoi golul 2 (al lor) s-a marcat dintre fundașii noștri centrali neatenți sau obosiți și doar bara, respectiv miraculoasa intervenție a bravului Radu ne-au salvat de încă două goluri … la 2-2 ! Avem o generație admirabilă, dar trebui să recunoaștem că și norocul a fost un aliat de nădejde al nostru. Simt că ghinionul teribil al ”generației de aur” (cu eliminări consecutive în ‘90 și ’94…la penalty-uri) și chiar al generației lui Mutu și Chivu s-a convertit acum într-o șansă sublimă. Să nu uităm că două goluri din partida cu croații au apărut și datorită VAR-ului. Ce bine ne-ar fi prins tehnologia la golul anulat lui D. Munteanu contra bulgarilor de la europeanul din 1996, sau la hențul inventat lui Chivu la Oslo, în favoarea Norvegiei !
Victoria aceasta nu trebuie tratată cu relaxare totală, ci ca o imensă plăcere … dureroasă pentru că am suferit cam mult pentru ea. Mi-a amintit de victoria cu Columbia (1994) cu zbuciumul din bară în bară a lui Stelea, geniul lui Hagi și finalizările crude ale lui Răducioiu. Peste toate, principala noastră problemă rămâne lipsa de prospețime evidentă deja de pe la finele primului mitan. Și când te gândești că în mare folosim aceiași jucători, ar trebui să fie un real semnal de alarmă pentru inimosul nostru selecționer.

De altfel profesionalismul, competența și caracterul lui Rădoi sunt calități care mă fac să cred în atingerea semifinalelor acestui turneu. De la Jenei (înainte de ”revoluție”) am mai văzut un singur selecționer (la tineret sau naționala mare) care să întrunească toate cele 3 calități atât de rar întâlnite la români, Boloni ! Dar și pe acela l-au acuzat impresarii și ziariștii aserviți, că e … ungur ! Toți ceilalți ori își formau competențele pe spatele naționalei, ori nu aveau fler de selecționer, ori erau ”sclavi” ai impresarilor și intereselor de grup. Categorie din care face parte chiar și actualul selecționer, Cosmin ”Contra-naturii”, cel care după rarisima (jucând o singură dată) victorie contra Maltei amenința pe orice român cu … judecata, în cazul unor acuze nefondate (spune el). L-aș întreba totuși pe bănățean cum de a putut să joace la Oslo, în fața înalților nordici cu micuțul Anton la închidere în detrimentul înaltului Băluță, cel mai în formă jucător al lui Hagi !? Cum de a jucat cu Grozav când avem atacanți mai buni și cu meciuri în picioare chiar în Liga I (Țucudean, Coman, Tănase). Ar mai fi și Stanciu și Maxim în lipsă de formă, dar destul de folosiți de el. Dacă nu îl bănuim de legături nefirești atunci îl putem acuza de incompetență !? Și dacă nici asta nu ne permite atunci poate ne explică care a fost motivația convocării (după vreo 5 ani fără meciuri) lui Lobonț în vreo 3 meciuri, că de retras … a făcut-o doar la ultimul dintre ele, nu !? În acest caz poate fi acuzat chiar de … malpraxis fotbalistic ! Poate totuși judecata … de apoi l-ar mai salva de noi, cei neimpresionați de antrenorul Contra. Și oricum, ca o părere personală, consider că nefăcând mulți purici la naționala mare … nici paltonul n-o să-l prindă în actuala postură. În septembrie vine Spania la București și stați liniștiți că, cel puțin deocamdată, Mirel nu dă 2 bani pe impresari, chiar dacă cei din urmă îl pot condamna și pe el că e … oltean. Dar să sperăm … tot în judecata de apoi, de data asta a celor de la FRF !

P.S.
Dar până la toamnă Mirel are ceva treabă cu franțuzii lui Ripoll. Ce gust îmbietor ar avea un Cabernet Sauvignon sau un Muscat Ottonel servit dimpreună la o masa … amicală ! Scuze, parcă vorbeam de profesioniști ! Hai România !   Prof. Nelu Mașala

 

Publicitate