Categorii
Literatura Uncategorized

Reverențe lirice

SPIRESCU

PAUL SPIRESCU (ADJUD)

Psalmul nevederii

Iar ne sângeră tăcerea
răni abia însingurate
de la ochi până la vrerea
orbului abia se poate

să întindem drum de ape
ori de vânt ori de zăpadă
din departe spre aproape
floarea florilor să cadă

orbul – orb să se răstoarne
de la cer până la tine
iar ne sângeră și iar ne
plânge Golul pe retine…

 

Trecerea prin prismă

 

Răsfrângere dureroasă a întregului în părți

ecou prelungit cu brațele până departe

odihnă în arderea veșnicei curgeri de sine

și mereu aceeași resemnată întoarcere-n moarte

 

repaos fierbinte: cenușa ne smulge din noi

spre un râu înclinat oglindă în apele lunii

să fugim să fugim ne șoptește un glas în ureche

cu aceleași interjecții pe care le urlă nebunii

 

îndură-te mamă de fiii tăi vitregi pribegi

iată, ne-am pierdut toate cuvintele la cărți și la zaruri

cineva parcă adună secundele timpului

să ni le facă daruri, daruri, daruri…

 

Doină

 

Frunză și iar frunză

doamna mea ursuză

cin’ să te mai vadă

să te mai auză

cine să-ți mai fie

ție călăuză

cine te mai iartă

și te mai acuză

frunză și iar frunză

doamna mea lehuză

 

verde și iar verde

doamna mea cuminte

se usucă iată

florile-n cuvinte

cad letopisețe

peste noi preasfinte

verde și iar verde

doamna mea fierbinte

 

frunză și iar frunză

doamna mea uscată

se dărâmă lumea

care-am fost odată

sângele mi-e putred

carnea-mi este beată

mă usuc cu totul

și mă tulbur iată

verde și iar verde

doamna mea uitată…

 

 

Omul de lângă tine

Majestății Sale, Cadrului didactic

 

Îl vezi cum trece obosit pe stradă

stingher și singur poate chiar cu teamă

prin ploi prin viscol prin zăpadă

și neluat de nimenea în seamă

 

are și el grijile lui anume

paltonu-i vechi și banii nu-i ajung

i-e dor de frații răspândiți prin lume

unul la Deva altu-n Câmpulung

 

dar nu se plânge nu știe să plângă

e drept că uneori mai obosește

că-l mai înțeapă uneori în partea stângă

dar asta domnilor nu ne privește

 

problema e să-și țină ora bine

să nu se interneze-n vreun spital

că sâmbătă profesore se ține

concursul la Căminul Cultural

 

în rest între vreun aprozar și școală

între biblioteci și cozi la pâine

din carte-n carte și din boală-n boală

nici nu observi cum azi se schimbă-n mâine

 

și uite-așa-ntr-un secol plin de vicii

vine o vreme care sigur vine

când te-or uita și anii și amicii

și numai crucea ta Profesore

va aminti de tine…

 

Lacustră

lui George Bacovia

 

Plouă la poet în casă

domnilor judecători

plouă cu o ploaie deasă

de psaltiri și de mascări

 

plouă alb și plouă negru

plouă gri și mov și pal

plouă ca-ntr-un vals alegru

pe spinarea unui cal

 

plouă la poet în sânge

ca-ntr-o casă-a nimănui

și poetul parcă plânge

răstignit în versul lui

 

și el parc-ar vrea să-și doarmă

visul lui trudit de ploi

într-un rece pat de armă

cum e datina la noi

 

nu zâmbiți nu faceți larmă

plouă domnilor călăi…

”Deși mustește de talent, Paul Spirescu scrie cu zgârcenie și fiecare poem țâșneste ca șampania dintr-o sticlă bine agitată” (Valentin Muscă – Ziarul de Vrancea)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s