Cealaltă regină !

Nu era o condiţie sine-qua-non să fi citit “Nebunul alb” pentru a desluşi construcția literară a lui Allex Truşcă. Cum nici urmarea fantasy din ”Cealaltă regină” nu-ți oferă multe joncțiuni cu fantastica performanță a principalului nostru brand de țară, Simona Halep. De fapt formidabilul din ultima realizare a imensei campioane constă în cupletul format de condițiile de joc și noua abordare a tenismenei noastre. Până și comentatorii britanici păreau uluiți de triumful pe iarbă al unei tenismene venite dintr-o țară fără nici măcar un teren oficial, cu o astfel de suprafață ! Personal însă am fost frapat de noul stil de joc etalat de Simona. Menționez că după superba victorie de la Roland Garros din iunie 2018, datorită acelui mult prea insistent stil de schimbare a direcției de atac abia după 5-6 mingi, începusem să am oarece dubii în privința capacității sale de adaptare la jocul noului val. Spre satisfacția mea, atât în finală cât și în semifinală, jocul Simonei de la Wimbledon nu a semănat cu cel prestat în capitala Franței. Regina încoronată la Londra a fost o alta, diferită de cea laureată la Paris. În ultimele două partide miniona noastră sportivă de aur a alternat atacurile de o parte și de alta a terenului atât de frecvent încât adversarele n-au apucat să-și transpire bine prosoapele din dotare ! Doar câte patru game-uri i-au suflat Serena și Elina constănțencei noastre, extrem de puțin la acest nivel ! Pe centralul de la Wimbledon am văzut-o pe noua Halep, cea updatată la tenisul modern. Cucerind al doilea grand slam și pe suprafață diferită, Simona a demonstrat întregii lumi că rămâne un adevărat lider mondial. Cu atât mai mult cu cât ultima coroană și-a câștigat-o învingând printre altele: pe Gauff, noua stea a tenisului american, pe Serena cea mai mare tenismenă a lumii din istorie sau pe Svitolina, adversară de tradiție a româncei. Maniera în care a făcut-o ne dă speranțe că dobrogeanca noastră nu se va opri aici. Iar românilor contemporani cu ea ne desfată tumultoasele zile oferite de factorii mai puțini doriți. După superba vară începută de naționala lui Rădoi (crescută în special de Hagi), Simona a pus cireașa pe tortul sportului aborigen, demonstrându-ne <<a câta oară (?)>> că sportul rămâne cel mai bun ambasador al nostru. Și că prin muncă, talent, ambiție și …iar muncă Hagi și Halep sunt mostre ce profesionalism, modele ce trebuie promovate pentru sănătatea, mai ales morală a copiilor noștri. Că doar nu ne-om mândri cu plagiatele (74%) doctoranzilor de Academia de Poliție sau cu repetențiile și condamnările politicienilor noștri! La fel cum trebuie mediatizate și succesele deosebite ale elevilor și studenților noștri în detrimentul unor personaje de genul lui Crudu sau Drăgușanu respectiv Pastramă ori Poponeț. Conchizând, prin încoronarea de la Wimbledon, Simona Halep  nu doar că a reușit cea mai istorică performanță a tenisului românesc, dar a și răzbunat eșecul de la Fed Cup precum și înfrângerile lui ”Nasty” din ’72 și ‘76 din același turneu. Fie și doar pentru asta trebuie să-i mulțumim Alteței Sale, noua regina de la Wimbledon ! La ce viteză, pasiune și talent are Halep nu pot să nu constat norocul lui Gică Hagi, pentru că Simona… nu s-a născut băiat ! Și totodată ghinionul lui Miki Buzărnescu de a fi disputat adevărata finală cu conaționala sa, chiar în turul II ! Cine știe, poate într-o altă zi … ! Sper să nu rămână doar o fantezie proprie precum cea din literatura pomenită incipient.

P.S.
S-a încheiat și finala masculină dintre pragmaticul și roboticul, Djokovic (acest Ronaldo al tenisului) și spectaculosul și liricul Federer (un Messi al jocului la fileu). A învins la limita suportabilului (nu doar pentru mine), Nole … după un alt meci istoric de aproape 5 ore, estul european încoronându-se astfel în țara lui Shakespeare. Și nimic nu a părut putred … cel puțin la Londra ! Prof. Nelu Masala

 

Publicitate