Sub această imagine (una dintre cele mai frumoase fotografii publicate de NASA de-a lungul timpului)… ”desprindem trei petale” din buchetul sincerelor scrieri ale Anei May, ce iubește foarte mult site-ul AMPRENTA DE ONEȘTI!
Scrierile sale aduc atmosfera unei lecturi plăcute, pentru un week – end de neuitat!
Colecționari
Bogățiile sufletești sunt cele mai de preț și cel mai greu de pierdut.
Într-un fel sau altul, mai puțin sau mai mult, fiecare dintre noi este un colecționar. Să-i lăsăm pe cei care au posibilități financiare să-și adune colecțiile lor…
Suntem, mai puțin sau mai mult, fiecare un colecționar de valori sentimentale: de inimi care au bătut în același ritm cu inima noastră, colecționar de amintiri, colecționar de momente unice, colecționar de gesturi sensibile, colecționar de gânduri și speranțe…
Eu mă bucur de o colecție de bani – monede și bancnote – care-mi arată schimbarea permanenta a valorii materiale, o colecție de cochilii și scoici, care-i ca o amintire a scurgerii timpului și o colecție de oameni frumoși.
Acești oameni frumoși sunt în jurul fiecăruia dintre noi, important este să te deschizi și să-i vezi.
Frumusețea umană este o nestemata. Adun nestemate pentru că știu că adevăratele valori rămân oamenii frumoși, deschiși, sinceri, simpli, onești.
Până la urmă lanțul uman e ca o catena imensă, în care legăturile pot fi fizice sau la nivelul gândurilor, sentimentelor.
Binele și frumusețea fiecăruia influențează „marele tot”, dându-i formă, culoare, durere, bucurie, strălucire, speranță, putere…
Soarele e o sumă de raze, iar fericirea e o sumă de bucurii.
Zi de zi colecția de oameni frumoși crește, umplând-mi sufletul de bucurie. Colecția de oameni frumoși generează colecția de gânduri și fapte frumoase, colecția de vieți frumoase, împlinite, fericite făcând viața o sumă de colecții și colecționari.
Numai ”nu mai”…
Din ce in ce mai des. Nu mai avem timp. Nu mai avem iubire. Nu mai avem bani. Nu mai avem prieteni. Nu mai avem dispoziție și nici disponibilitate.
Nu mai avem decât plângeri, reproșuri, tristeți, lipsuri, depresii…
S-a închis cutia Pandorii și a dispărut speranța?!
Nerăbdare, nemulțumire, neliniște, nesiguranță…
Luptă continuă între timp și timpuri, între Om și oameni, între principii și încălcări, intre valori și non-valori, între educație și „imburuienare”, între civilizație și sălbăticie…
Ar trebui poate o schimbare: schimbare din „nu mai” în „numai” pentru echilibru, armonie, frumos, adevăr, viață…
Schimbare care să implice și să ne implice. Pentru noi. Pentru cei dragi nouă. Pentru toți.
Încredere
„Dacă dragoste nu e, nimic nu e. ”
Numai că dragostea e o sumă de alte esențe sufletești. Dragoste înseamnă și atenție și grijă și empatie și înțelegere și răbdare și încredere și, împărtășire… și poate încă multe altele.
Încrederea o percepem printre primele stări. Avem încredere în mama că e mereu alături de noi, avem încredere în tata că e mereu în spatele nostru, să ne ajute în caz de nevoie.
Avem încredere în ceea ce ne învață educatoarea. Avem încredere în învățătoare și în ceea ce ne predă.
Profesorii și ei ar trebui să fie exemple de încredere pe drumul nostru.
Acordăm încredere prietenilor și-i păstrăm în cutia prieteniei cât timp putem avea și noi încredere în ei.
Căsătoria fără încredere reciprocă e fragilă și tensionată…
Punem ștampila la vot având încredere în ceea ce votăm, așteptând să fie răsplătită investiția de încredere…
Sperăm mereu că societatea ne va aduce în stadiul să avem încredere în ceea ce ne oferă, dar rămânem doar cu speranța.
Când toți cei pe care viața ți-i aduce în cale, te dezamăgesc, nu-ți oferă siguranța reciprocității încrederii, ce se întâmplă?
Devii un singuratic, un închis, un ermetic, tocmai ce vor cei sus-puși.
E ușor de manipulat un popor destrămat, dezorientat.
Neîncrederea noastră e aluatul pe care îl folosesc ca să ne modeleze în ceea ce au nevoie: păpuși, în jocul lor… Ana May
Amprenta de Onesti 