O (re) întâlnire cu ”penița ascuțită” a profesorului Nelu Mașala aduce oricând o mare bucurie iubitorilor fotbalului, ”adevăraților suporteri”, celor care susțin cu ardoare echipele îndrăgite! Mult succes profesore în noul an școlar și să ne încântați mereu cu marea dragoste pentru sport!
O situație mai puțin plăcută mă purtară pe drumul Bucureștilor la finele săptămânii trecute și cum microbul ”balonului rotund” încă persistă în simțurile mele am ajuns și pe Arena Națională. Ba i-am mai luat și pe ai mei sperând că le ofer un peșcheș înainte de începerea școlii, ținând cont și că oaspetele tricolorilor era celebra ”la furia roja”. Negăsind bilete decât la Peluza Nord și chiar pe al treilea rând ne bucură gândul identificării lejere a unui Ramos, Alba sau Busquets. Însă primele semne negative aveau să apară chiar de la sosirea pe stadion. După trecerea prin 3 filtre de control la intrare am rămas fără pic de apă și 3 brichete sperând că deshidratarea și nervii nu ne vor pune la încercare. Păcat că nu ne-am cumpărat petarde că am văzut că unii le aruncau în teren în timpul meciului ! Ajungând la locurile acontate am descoperit scaune fără numere sau cu ”aerisire” precum cele de prin curțile unor școli oneștene! Imediat după intonarea imnului dorind să asistăm la spectacolul pentru care venisem am realizat că ne era imposibilă vizualizarea terenului datorită postării în picioare a patru malaci cu fețe de corporatiști și cefe de bodyguarzi. Încercând să-i conving spre așezare mi-au răspuns că ”aici suntem la Peluza Nord și nu la teatru”, deși ținuta lor lăsa impresia unor manierați! După un sfert ”mai puțin academic” în care munca de lămurire își atinse ținta, atenția îmi fu dirijată spre trei domnișoare din față care le bruiau și lor imaginea, nu doar imaginația. La apelul meu (care până prin al 20-lea minut ajunsesem pe post de steward) una dintre pițipoance mă trată cu un: ”auziți domnu’, la Peluza Nord e posibil orice” ! Surprins și totodată îngrozit mă străfulgeră totuși bucuria că alde Dincă nu mai e liber. Bucuria nu avea să țină prea mult pentru că o prăjină neroadă pe post de arbitru urma să acorde destul de lejer un penalty ibericilor pentru o intrare iresponsabilă a lui Deac. Ce am văzut în prima repriză printre umerii unora și șoldurile altora nu avea cum să placă niciunui român din cei 50 000. O națională șleampătă și fără orizont condusă de un selecționer montat ”pe interes”, ca aproape toți predecesorii lui din ultimii 30 de ani. Boloni rămâne singurul selecționer care nu a dat două parale pe impresarii-șpăgari perindați prin tenebrele fotbalului autohton. Negăsindu-i-se nicio ”bubă” a fost acuzat și împins spre ”abdicare” doar pentru că e … ungur ! Revenind la ”Guriță” doar impostura îi poate certifica titularizarea lui Grigore … rezervă a lui Moți în Bulgaria ! Dacă nu ai curajul să titularizezi un tânar ca Rus (pentru că Săpunaru, superior lui Grigore, trebuie să rămână istorie), de ce să nu apelezi la cel mai în formă fundaș român la această ora: Burcă (CFR) !? Dacă la Cluj, Deac face un meci bun și două rele de ce nu-l titularizezi pe cel mai în formă român al momentului … tot de la CFR : Păun !? Cum de nu vede Cosmin că avem un atacant cel puțin la nivelul lui Pușcaș, jucător care a măturat cu fundașii clujeni în LCE ! Acela e Rotariu (Astana) care e peste imobilul Keșeru și atehnicul Andone, ambii jucători de ultimele 15-20 de minute. Iar când joci cu 5 fundași acasă contra unei Spanii aflate la schimbul de generații te întrebi cu câți fundași ar fi jucat bănățeanul cu Argentina în 1990 sau cu Columbia în 1994 ! Or fi fost suficienți 8-9 !?
La pauză setea și nervii ne-au împins spre terasa primului inel al tribunei și la unicul chioșc din zona noastră. Negăsind un firicel de apă, doar bunăvoința soției (care s-a postat la un rând de vreo 60-70 de persoane) ne-a salvat pe toți 3 de la vreo criză de lipotimie. Bucuria golului nostru avea să fie dublată de acidul sucului adus de salvatoarea familiei, chiar și cu cele 400 C din fiecare pahar ! Ce n-am mai înțeles a fost faptul că undeva la ultimul inel erau la vreo 300 de locuri libere (deși toate biletele se vânduse), iar noi ne înghesuiam la primul inel !
Ceva ”fotbalină” am sesizat în al doilea mitan, asta demonstrând că Spania (echipă fără antrenor principal …real) este o echipă de învins la această oră, datorită schimbului de generație în primul rând. Nu am înțeles ce căuta în teren un Maxim … și cu celebrul număr 10, asta deși în peste 20 de minute nu a reușit o preluare de Liga I !? Însă am văzut și trei personaje care aproape au strălucit în acest meci: Tătărușanu (care din postura de rezervă la club, pune mai mult suflet și minte la națională, și invers … amintiți-vă eroarea marelui titular pe atunci, din înfrângerea cu Albania de la Euro 2016) și inteligentul Pușcaș (păcat de ratarea din prelungiri). Dar cel mai evidențiat avea să fie unul dintre cei doi români pătrunși pe teren care prin viteza și ruperile sale de ritm a stârnit până și invidia lui Navas, nu doar furia urmăritorilor săi.
Dacă în meciul cu ibericii, ”Contra-României” avea să fie bufonul nopții, duminică 8 septembrie (la meciul România – Malta), a venit rândul jucătorilor să se umple de ridicol. Prestația lor, tineri ori experimentați avea să fie de toată jena … ”m-altă jenă !” Nu am văzut un jucător român să dribleze vertical un maltez și nici să dea o pasă filtrantă și exactă pentru vreun coechipier. Ba au fost maltezi (în foto 2 echipa Maltei), care i-au umilit pe ai noștri cu câteva ”urechiuțe” stinghere. Am reușit să-i învingem pe insularii-cavaleri doar dintr-o fază fixă … și după un fault în atac ! Și în acest meci s-au prezentat … onorabil: Tătărușanu, Pușcaș, chiar și Chiricheș (ca și cu spaniolii), dar mai ales Bordeianu !
Acesta din urmă este dovada pură a incompetenței și a corupției șefilor de cluburi, respectiv a impresarilor de curte de pe lângă anumite echipe. Cum se poate ca un jucător ca el să fie selecționat la națională abia la 27 de ani !? Exact ca Nistor, care la ora asta este cel mai potrivit „decar” al naționalei, fiind singurul care șutează cu ambele picioare, driblează în regim de viteză și poate verticaliza o pasă pe direcția de atac. Și când te gândești că dinamovistul nu a făcut junioratul nicăieri, la 17 ani fiind paznic de hotel, înțelegi cum au promovat ani de zile cei care s-au născut fotbaliști și vor dispărea speranțe. Din nefericire, impresariați de anumite ”animale de pradă”, au devenit eterni pe la națională indiferent dacă selecționerii sau numit Iordănescu, Pițurcă, Răzvan, Daum sau Contra și chiar dacă ei se chinuie să iasă din apărare cu pase dintr-una (vorba lui Chipciu) ! Din acest motiv nu au ajuns la națională, decât la final de cariera, fotbaliști adevărați ca Sânmărtean, Gabi Mureșan (liderul de la ASA / CFR) ori Nistor. Fotbalul a fost căpușat ca toate domeniile din România și de asta valorile se orientează spre alte zări. Apropo, cea mai în vogă româncă a ultimei luni, Bianca Andreescu … credeți că avea vreo șansă în România ? Niciuna … și cât de curând va fi noul și autoritarul lider mondial ! La cum îmbină toate stilurile de lovituri … unicul ei dușman rămâne …greutatea, războiul cu lingurița !
La fotbal însă, norocul e de partea noastră pentru că nordicii au jucat pentru … români în ambele manșe, acontându-și câte 2 puncte din 6 ! Cu victorii împotriva scandinavilor dar și a feroezilor avem șanse la locul 2, postură ce ne ridică din fotoliile de acasă trimițându-ne pe arenele de la Euro 2020. Dar pentru asta trebuie să aducem (să-i și folosim) și mingicari și viteziști la națională, ca: Mitriță, Păun, Rotariu, Nistor și chiar Golofca, care să nu mai chinuie fotbalul, cum sincer recunosc unii dintre tricolori. Din nefericire fundașii laterali rămân cea mai mare dilemă a selecționerului, cu toții arătând mari deficiențe în ultimele 4-5 partide. Iar norvegienii, pe care-i văd mai tehnici decât pe suedezi, sunt foarte periculoși pe aripi ! Rămâne ca acum Contra să țină mai mult la prestigiul numelui său decât la buzunarul propriu și să trimită în teren pe cei mai buni fotbaliști, nu pe cei mai … bine impresariați ! Că altfel după … ”m-altă jenă”, vor veni multe întrebări, dar și … alt selecționer ! Prof. Nelu Mașala, Onești
”Nu mai putem fi o echipă mare când jucăm cu Malta și Feroe. Am vorbit să dăm cât mai multe goluri, dar nu poți domina Malta dacă faci 5-6 atingeri, jucătorii de mijloc. Probleme e că am jucat cam pe glezne. Nu am arătat ca o echipă. Aveai nevoie de jucători de bandă, că aveai doi atacanți. Au fost multe atingeri.
Nu se poate ca Malta să aibă acuratețea paselor de 77% într-un meci cu România. Asta înseamnă că nu am avut agresivitate. Am marcat un singur gol, am avut 12 cornere. Nu am văzut o fază lucrată. Toate cornerele au fost bătute la întâmplare” GABRIEL BALINT, fost fotbalist cu un palmares deosebit
Amprenta de Onesti 