SPORT CeFeR-iciții Clujului !

cfr 2.jpg

N-au fost chiar primii puși pe fapte, dar singurii care mai țin steagul sus. Regina ultimilor 12 ani, cu tot atâtea trofee ”interne” adjudecate (5 titluri, 4 cupe ale României, 3 Supercupe), ne-a făcut o bună propaganda și pe tărâmuri europene. Alb-vișinii au cucerit mai mult de o treime din cele 35 de trofee puse în joc și asta în timp ce a doua laureată (FCSB) are doar jumătate (6) din trofee ! Mândria Ardealului atinge un nou record prin cele 12 puncte scoase anul acesta în grupele Europa League precum și celălalte 14 scoase în tururile preliminarii. Ca și punctaj au dueluri de 6-0 cu Astana, 6-0 cu Rennes, 4-1 cu Maccabi, 7-4 cu Celtic (în 4 meciuri !), 3-3 cu Lazio și doar unul pierdut, 0-6 cu Slavia Praga (egala Barcelonei de pe Nou Camp!). Până la ora asta clujenii au obținut cu un punct mai mult decât cele 25 smulse de restul reprezentantelor României în Europa: FCSB(13), Craiova(9) și Viitorul(3)…împreună ! Tot clujenii sunt cei care dețin recordul și în grupele Champions League unde, cu cele 10 puncte obținute în 2012, au ratat la mustață (datorită rezultatelor directe cu Galatasaray) întrarea în primele 16 echipe ale Europei ! Memorabilă va rămâne și victoria (1-0) obținută chiar pe Old Trafford în fața lui Manchester United ! Și nu trebuie omisă nici performanța obținută de aceiași echipă în Cupa Intertoto (2005) când s-a oprit în … finala cu Lens.
Revenind la actualitate trebuie evidențiat adevăratul artizan al acestei performanțe. Numele său este Dan Petrescu, alt pilon al generației de aur”, antrenor …destul de blamat de mulți habarniști de pe la noi. Este același profesionist care mai obținuse 8 puncte în grupele Champions League și cu Urzicenul (2010). Ulterior umilinței suportată de clujeni anul trecut în dubla cu Dudelange, reîntoarcerea ”Bursucului” a reprezentat lozul de aur pentru CFR. După insolvență, ultimul titlu precum și banii pentru rezultatele din Europa sunt biletul … nu doar spre supraviețuire, ci și spre lumea bună a fotbalului european. Cu tot show-ul oferit uneori pe bancă de bucureșteanul de la timona CFR-ului, Petrescu (foto 2) a devenit un antrenor cu greutate, un adevărat creator de echipe și … în cel mai scurt timp posibil. Este chiar cel mai premiat antrenor pe meleagurile noastre, cu 4 trofee în acești ultimi 12 ani: 3 titluri (CFR-2, Urziceni-1) și o Supercupă (ASA Tg. Mureș). Numai că dacă titlul cu Unirea e învăluit în oarece lumini și umbre, performanța recentă a lui Petrescu merită toate aprecierile, fiind realizată în condiții vitrege. Cerând amânarea unui meci la Botoșani s-a izbit de refuzul lui Burleanu &Co. Și asta doar pentru că Petrescu e dintr-o generație detestată în ”cercurile înalte” iar de la Botoșani … vin voturile! Prin urmare, fățarnicilor de la FRF nu le-a păsat vreo secundă de mândria și realizările fotbalului românesc. Atunci de ce naiba echipele din prima ligă ar trebui să respecte regula ”U19” !? Oare nu e momentul revoltei unui ”Dan-căpitan de plai” care să ne scape de “tumoarea” instalată la Casa Fotbalului ? Ba da, dar pentru o adevărată generație unită și-n simțire, nu doar interes.

cfr 3.jpg După ce Hagi și chiar Rădoi ne-au demonstrat că avem tineri de viitor în România, a venit rândul lui Petrescu să ne arate că avem și români experimentați dar și ”stranieri” de calitate în Liga I. Astfel lângă Mircea și Răzvan Lucescu, Boloni, Hagi și Șumudică se alătură (și nu neapărat în ordinea asta) și Petrescu. Cu toții având o mare calitate comună: interziși la „naționala lui Burleanu” ! Asta și pentru personalitățile lor puternice datorate performanțelor atinse la nivel de jucători ori/și de antrenori. Lucruri intangibile unora ca Burleanu, Boldescu, Vochin sau chiar Stoichiță. După două eșecuri răsunătoare cu Daum și Contra, ”Năzd-răzvan” l-a instalat pe Rădoi la ”echipa mare” și pregătește aducerea lui Mutu la ”cei mici”. Dacă Mirel a confirmat anul acesta, nu trebuie uitat că principala lui calitate la instalare era…cearta cu Lupescu, rivalul din alegeri al șefului FRF. Deși am mari dubii, vom vedea curând dacă promovarea lui Rădoi a fost ideală sau idealistă. Aducerea lui Mutu nu confirmă decât că se evită personalitățile fotbalului autohton în favoarea debutanților din alte generații. Experimentele astea n-ar fi o problemă dacă naționala nu ar fi a României și dacă salariul (de peste 20 000 de Ron) lui Burleanu nu s-ar plăti din bani publici. E clar că ”gașca intrușilor” de la FRF va merge la infinit pe mâna generației ”prietenii ospătarilor” și sigur după piteșteanul răsfățat vor urma Tamaș, Pancu … ! Până atunci rămânem cu performanțele ”Bursucului” și ale ”fericiților” din Gruia dar și cu nefericirea concitadinilor de la ”U” care se zvârcolesc pe 13-le Ligii a II-a.
La fel de penibil stau lucrurile în handbal! După hăul din care nu mai ies băieții (de decenii bune) se pare că și fetele le-au luat cărarea. Deși avem cea mai bună handbalistă a lumii ne zbatem în mediocritate. Ne-au călcat în picioare Spania, Suedia și Japonia iar la FRH e … pace și bine, fără ca diriguitorii entității respective să posede vreo înclinație franciscană. La acest turneu am identificat, mai mult ca niciodată, adevăratul antrenor-jucător al României. Cristina Neagu e o clonă feminină a lui Hagi în naționala anilor ’90. Și la cum trăiește fenomenul sunt sigur că și ea va fi tratată cu flit peste câțiva ani de veneticii sau ageamii care vor conduce handbalul nostru. Deocamdată e sub hegemonia mediocrității impuse de ”Ale-scaun-dru” Dedu.
Un caz aparte îl reprezintă gimnastica. Sesizând că legătura dintre ea și colaboratori scârțâie (și pe fondul unei căderi libere nesfârșite), șefa de la FRG, Andreea Răducan și-a prezentat demisia de onoare. Chiar dacă și-a câstigat postul prin alegeri democratice, fosta gimnastă a dat dovadă de mare caracter, eliberând postul din dragoste de sport și țară, chiar în detrimental interesului personal. Asta m-a convins întru eternitate că Răducan a pierdut pe nedrept aurul de la Sydney din 2000. O persoană care renunță la fotoliul călduț și remunerația prietenoasă aferente unui șef de federație, nu se poate dopa pentru a șterpeli o medalie, fie ea și de aur. Asta demonstrează că în România femeile (și nu doar în sport) sunt mai puternice și implicit mai verticale decât urmașii lui Adam. Iar pasul făcut de Andreea ar putea fi o pildă pentru alde Răzvan și Alexandru.
Hai mă baieti, fiți … femei, ce dracu’ !