Categorii
Literatura Uncategorized

Poeții nu se văd

Poeții nu se văd,

În cântec, zidiți.        Ioan Roman Suseni

PENTRU A CITI  ÎNTREG  ARTICOLUL DAȚI CLICK PE TITLUL ACESTUIA!

ilus c

Porcul și legea (fabula zilei)
Pentru-o idee măreață
Porcul a ieșit în față,
Să ceară politic sfatul,
Se poate stopa ignatul?
Papagalul la tribună
S-a cam repezit să sună
Că porcul e prins în lege
Și singur poate alege.
Dar cum legea precizează
Că doar carnea lui contează
Fie sau nu e ignat,
Tot ajunge la tăiat.
Că are menirea-n sânge
De-a da jerfa făr-a plânge,
Fiind foarte apreciat
În produse prelucrat.
De noul amendament
Va profita la moment,
Mai întâi va fi sedat
Și apoi sacrificat!
Porcul amețit de sfat
S-a pus dur pe guițat
Și a zis cuprins de val:
Aș mânca un papagal!   Constantin Enescu

imag 2 a.jpg

ROSTOGOL

 

A venit timpul de iarnă,

Dar zăpadă nicăieri,

Am sunat și într-o goarnă,

Care-am cumparat-o ieri.

 

Însă iarna nu m-aude,

N-a-nțeles că o aștept.

Vântu-mi poartă frunze ude,

Mi-a lipit una pe piept.

 

Azi mă scol mai dimineață,

Am să plec la munți departe,

Unde zăpada e cu gheață,

Cum văzusem într-o carte.

 

Trec prin valea cea adâncă,

Merg pe jos pe o cărare,

Ridic treptele pe-o stâncă,

Înconjor o piatră mare.

 

Pe alocuri văd zăpadă,

O ating mă veselesc,

De asupra-mi vine-o cadă,

Cu-n troian jos mă trezesc.

 

A-nghețat mâna și nasul,

N-am putere să mă scol,

Nu găsesc pe unde-i fesul,

Am făcut un rostogol…  Ludmila Maciuga, 2019, Italia

elv a.jpg

 FRUMOASA  ELVEȚIE!

 

A  fost o vreme când

 

lumina mi se cuibărea în buzunare

nu știam dacă să-mi bag mâinile fripte de ger înăuntru

trăiam cu frica nemulțumirii de mine

tata spunea că sunt o învingătoare

mama îmi oprea plânsul

eu voiam mai departe să plâng

ochii mei vedeau printre ploi lumina

unor buzunare mici, de hăinuțe frumoase

apoi am crescut

soarele îmi frigea palmele

care se agățau de câte o rază de lumină

în dorința de a fi sus, tot mai sus

pe locul învingătorului

crezând că viața e un permanent război

și era

cu mine

actorul timid de pe scenă

cerșetorul de lumină

stăpân pe marginea străzii

așteptând să-l omenească vreun trecător cu lumina lui

uitând de buzunare

până azi

când în nepăsarea de nepăsare

am început să fluier ștrengărește și mi-am băgat…

mâinile în buzunare

 

ce-avem aici? mi-am spus

 

de atunci

trimit spre voi sămânța unei lumini

decorticată de uitare.    Ana Sofian (în foto 3)

ilustr 3.jpg

 

Lumină în suflete, sănătate și multă iubire!

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s