Lecturi de duminică, despre ce întâlnim mereu

”Dacă este să judecăm cinstit, trebuie să  recunoaștem că fiecare dintre noi are și câte ceva din   cele pe care le critică la alții, că nimeni nu este perfect și că ar fi cazul ca de dragul calităților să ne acceptăm, unii altora, defectele, nu se poate altfel, suntem mai mult de șapte miliarde de […]

Un vis care cuprinde realitatea

Prof. Leonid Iacob:”Poeziile de dragoste ale Mădălinei Andreea Miron  sunt scrise cu sufletul, dar spre deosebire de  alții de aceeași vârstă, iubirea nu e ”plângăcioasă”, nu găsim  în acestrea oftături, ci cuvinte echilibrate, bine alese, ce exprimă trăiri profunde”. Prof.  Petre Colăcel: ”E poezie!”     Trei singurătăți     Am trei singurătăți închise-n suflet: […]

Am rugat Gândul să plece

Numai cât venise bezmeticul din rătăcirile sale, îl văzui grăbit coborând la vale. Ah! Gândul meu, venea neastâmpăratul spre mine cu o viteză de ți se părea că rupe pământul în două sub picioarele sale. Mai dăunăzi îl rugasem să iasă și să plece,  îmi făcuse capul căt o tolbă, nu stătea locului o secundă, […]

Privilegiul trăirilor sublime

  Cu volumul ”Privilegiul” (”File smălțuite sub cetina de brad”), Maria Axinte – Buciumi reia într-un stil identic materia  altor două cărți anterioare, care au văzut lumina tiparului tot la editura bucureșteană ”Ars Docendi”. Este vorba de poeme în proză, dispuse tipografic sugestiv și autorizate prin citate din Epictet, Petrarca, Montherlant, etc, dar și din […]

Pentru ceasuri târzii… (1)

– Ceea ce nu apreciezi.. pierzi! Și ce pierzi.. apreciază altul de două ori mai mult! – Norocul, ca și roadele toamnei, trebuie cules la timpul lui. – Nu privi in altă parte când ai lângă tine tot! – Basmele nu există decât în basme. Adevărul este mai dezgustător. Adevărul este intotdeauna dezamăgitor; de-aia minte […]

Două vieți într-o carte

 1.Prin anii 70 ai secolului trecut, la o întâlnire cu profesorii din județ, tovarășul Constantin V. Toma, unul dintre  activiștii de partid mai luminați (exista și așa ceva, fapt confirmat de Nicolae Manolescu în ”Postfața” la ”Istoria critică a literaturii române”), era entuziasmat de  calitățile unui tânăr de la Comănești, Petre Colăcel. Eveniment rarisim, deoarece […]