Prof. Leonid Iacob:”Poeziile de dragoste ale Mădălinei Andreea Miron sunt scrise cu sufletul, dar spre deosebire de alții de aceeași vârstă, iubirea nu e ”plângăcioasă”, nu găsim în acestrea oftături, ci cuvinte echilibrate, bine alese, ce exprimă trăiri profunde”.
Prof. Petre Colăcel: ”E poezie!”
Trei singurătăți
Am trei singurătăți închise-n suflet:
Prima e cea în care mă decolorez
Și las să scape către cer , un urlet,
Când pe culoarul unei raze mă așez.
A doua-i mai senină, așa aș crede:
M-arunc cu sete printre amintiri;
Și chiar de-s singură, un chip totuși mă vede,
E teiul ce m-ascultă cu crengile-i subțiri.
A treia curge vie în inimile toate!
În mine naște zâmbet, căldură, feerie.
Deși există ură, nimeni nu cred că poate,
Fără iubire-n viață, să simtă bucurie.
Împrumut
Vreau să las vântul
Să-mi sărute obrajii;
Vreau să las soarele
Să-mi pătrundă în suflet;
Invit cerul la o clipă de liniște…
Vreau să-mi las ochii
Plutind în mare,
Iar cine-i va găsi
Va afla ce povești poartă –n ei.
O trădare naivă…
Vreau să-mi las inima
Să zboare în Lumină,
Acolo unde Veșnicia își are cuib.
Doamne, dă-mi două aripi
Cu-mprumut…
Cuvinte împletite
Cobor… plimbare pe o margine de gând;
Colind… revărsări pe timpane de muze;
Strigare… răspuns la ceea ce sunt…
Convingeri mai multe, mai puține scuze.
Labirint pe o frunză de nuc…
Încolo e visul, dincolo ziua;
Somnul m-ajunge pe-oriunde apuc
Tot ce caut, de fapt, e lumina…
Pași spre lumină: tăcerea și lacrima;
Spirala unui curcubeu pe ceru-mi pustiu.
Stropi de căldură: iertarea, iubirea…
Urc înapoi, se face târziu…
Mădălina Andreea MIRON,
Comănești
Amprenta de Onesti 